În peșteră viețuind în această lume trecătoare, s-a învrednicit de cereștile locașuri. Smerit a fost în viața și plin de simplitate sfântă este și acum, deși s-a făcut ocrotitor minunat al Mănăstirii Prislop.
Mulți află de mănăstire datorită părintelui Arsenie Boca, însă ajungând acolo, găsesc marea comoară de pe aceste plaiuri ivite din mâna Ziditorului. Parcă te așteaptă de mult Sfântul, nevăzut, în peștera sa umilă, dar sfințită și bineînmiresmată de rugăciune și nelipsită de aroma brazilor.
,,Se spune că un tânăr pe nume Ioan, din satul Silvașul de Sus - în hotarul căruia se afla şi Sf. Locaș - a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop, ducând o viaţă aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune. După un număr de ani, dorind să ducă o viată şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, ca la 500 metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuț, unde şi-a săpat singur, cu mari nevoinţe, o chilie de piatră cunoscută până azi sub numele de "chilia" sau "casa sfântului". Aici şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri creştine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viața lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme. Spune tradiţia populară că pe când îsi facea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celalat al prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era,confundându-l cu vânatul. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau Sfântul Ioan de la Prislop.
Nu ştim cu siguranţă când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop. Presupunem că în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. El a fost, este şi va fi - pentru credincioşii din părţile Hațegului şi Hunedoarei - o pildă vie de sfinţenie, iar "chilia" sau "casa" lui rămâne mereu un loc de pelerinaj şi de reculegere sufletească pentru toţi cei ce caută cuvânt de mângâiere şi de întărire în locurile de mare frumuseţe naturală ale Prislopului, în care au trăit atâţia cuvioşi călugări cu viaţa aleasă şi bineplacută lui Dumnezeu. "
(Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu: "Sfinţi Români", editia 1987)
Sfântul Cuvios este prăznuit pe 13 septembrie în ajunul unuia dintre hramurile Mănăstirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu