
Icoana aceasta ilustrează cel mai bine dragostea maternă, dar și umanitatea Fiului. Provine din Efes și se pare că a fost pictată de Sf.Ap.Luca, numeroasele sale copii sunt foarte răspândite în Rusia. Se cinstește la 9 octombrie cu mare evlavie.




Și, sosind în satul Ghetsimani și așezând în mormânt trupul Maicii Domnului, Apostolii au zăbovit, acolo, încă trei zile, așteptând pe Apostolul Toma, care din dumnezeiască rânduială, lipsea.
Sosind, Toma Apostolul era întristat, deoarece nu se învrednicise să vadă, și el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca și ceilaiți Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotărâre de obște, mormântul, pentru el. Și, dacă s-a deschis, s-au minunat, că au aflat mormântul fără sfântul ei trup și era numai giulgiul lăsat, ca mângâiere și mărturie nemincinoasă a mutării Născatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.
Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslăvit, a fost mutată la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei. Și acolo se roagă de-a pururi pentru noi. Să avem mare încredere în rugaciunea ei, că ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui Fiu al ei.
Dumnezeului nostru slavă!






Sfânta Veronica (vera icon=adevăratul chip) era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulți ani (cf. Matei 9, 20). În semn de mulțumire si slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul tinând mâna unei femei îngenunchiate inaintea lui. La picioarele statuii -unde pe o placă se pucea citi : Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii -creștea o plantă tămăduitoare de orice ăboală. Veronica a așezat această statuie in fața casei ei, așa încât toți trecătorii să o cinstească și să-și aduca aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viață sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca și în ceruri să se bucure de Chipul Domnului.După o tradiție latină, Sfânta Veronica a fost femeia care a șters fața însângerată a Domnului, când iși purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerată astfel o icoană ,,nefacută de mâna omenească". Însa după o foarte veche scriere apocrifă, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecată de scurgerea de sânge, si care, aflându-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la împăratul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis Sfântului Clement, episcopul Romei, prăznuit la 24 noiembrie.


