Se afișează postările cu eticheta Manastirea Prislop. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Manastirea Prislop. Afișați toate postările

sâmbătă, 12 septembrie 2009

,,Smeritul ocrotitor" al Mănăstirii Prislop


În peșteră viețuind în această lume trecătoare, s-a învrednicit de cereștile locașuri. Smerit a fost în viața și plin de simplitate sfântă este și acum, deși s-a făcut ocrotitor minunat al Mănăstirii Prislop.

Mulți află de mănăstire datorită părintelui Arsenie Boca, însă ajungând acolo, găsesc marea comoară de pe aceste plaiuri ivite din mâna Ziditorului. Parcă te așteaptă de mult Sfântul, nevăzut, în peștera sa umilă, dar sfințită și bineînmiresmată de rugăciune și nelipsită de aroma brazilor.


,,Se spune că un tânăr pe nume Ioan, din satul Silvașul de Sus - în hotarul căruia se afla şi Sf. Locaș - a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop, ducând o viaţă aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune. După un număr de ani, dorind să ducă o viată şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, ca la 500 metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Silvuț, unde şi-a săpat singur, cu mari nevoinţe, o chilie de piatră cunoscută până azi sub numele de "chilia" sau "casa sfântului". Aici şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri creştine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viața lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme. Spune tradiţia populară că pe când îsi facea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celalat al prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era,confundându-l cu vânatul. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau Sfântul Ioan de la Prislop.
Nu ştim cu siguranţă când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop. Presupunem că în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor. El a fost, este şi va fi - pentru credincioşii din părţile Hațegului şi Hunedoarei - o pildă vie de sfinţenie, iar "chilia" sau "casa" lui rămâne mereu un loc de pelerinaj şi de reculegere sufletească pentru toţi cei ce caută cuvânt de mângâiere şi de întărire în locurile de mare frumuseţe naturală ale Prislopului, în care au trăit atâţia cuvioşi călugări cu viaţa aleasă şi bineplacută lui Dumnezeu. "
(Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu: "Sfinţi Români", editia 1987)

Sfântul Cuvios este prăznuit pe 13 septembrie în ajunul unuia dintre hramurile Mănăstirii.

Troparul și condacul Sf.Cuv.Ioan de la Prislop


Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop - glas 1

Iubitorule de nevoință și râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioane, părăsit-ai cele trecătoare și ai ales pe cele veșnice; luat-ai jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop și în peșteră pustnicească, împreună cu îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu, pentru aceasta nu înceta a ruga pe Hristos pentru sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ioan de la Prislop

Jugul nevoințelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat Cuvioase Ioane. În peșteră nevoindu-te, cu răceala pietrei te-ai împrietenit și podoaba pustniciei ai dobândit. Pentru aceasta în cântări te laudăm zicând: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, lauda Prislopului !

Plângerea Mănăstirii Silvașului

"Și atunci, un tânăr oarecare din sat
Numele lui Ioan, Sfântului Nicodim a urmat;
Din lume și rudenii cu totul a ieșit
De aici la mine a venit.
Într-o stâncă chilie și-a făcut
În care slujind, lui Dumnezeu a plăcut
Și pe el după sfârsit Dumnezeu l-a proslăvit;
Peștera și acum se gasește
Și "Chilia Sfântului" se numește.
Iar după oarecare întâmplare,
Cu a lui Dumnezeu înainte apărare,
Rudele sfântului cele din sat
Moaștele cu totul le-au ridicat
Și in Țara Româneasca le-au adus
La oarecare mănăstire le-au pus.
Însă la neamul lui pururea se pomenește
Fiindcă și o particică din moaștele lui se gasește."
(Scrisă de monahul Efrem la 1762)

Persoane interesate