Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Dioclețian. Era din Ierusalim, născut din tată binecredincios, care mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, si din maică necredincioasă, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. După moartea tatălui său aducându-l maica lui la Dioclețian care se afla în Antiohia, l-a făcut duce al Alexandriei, cu porunca să chinuiască pe creștini. Dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste se făcură tunete și fulgere, iar el auzi un glas din cer, chemându-l pe nume: Neania, căci acesta îi era numele cel dintâi. Rugându-se sfântul ca să i se arate mai limpede cel ce-i grăia, i s-a arătat o cruce ca de cristal, și glas s-a făcut de la cruce zicând: "Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu". Și învățând el toată taina credinței noastre, s-a întors la Schitopoli, și a poruncit să-i faca o cruce de aur și de argint, după chipul ce i se arătase. Îndată ce s-a gătit crucea, s-au închipuit pe ea trei icoane, având scriere evreiască, care arăta ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: "Emanuel", iar de o parte, scria "Mihail", și de altă parte, "Gavriil", închinându-se și sărutând Crucea si icoanele, Procopie s-a întors în Ierusalim. După aceea, facând izbândă mare asupra saracinilor, l-a silit maica sa să aduca jertfă de mulțumire la idoli. Atunci el a vădit în cine crede, și numaidecât a fost pârât de maica sa la împarat că este creștin. Iar împaratul a trimis poruncă la Ulchie ighemonul Cezareii Palestinei să cerceteze pe sfântul. Și fiindcă sfântul nu s-a plecat ca să jertfească la idoli, a fost chinuit în multe feluri, dar a fost slobozit prin arătarea Domnului și numit Procopie în loc de Neania. Fiind dus la capiștea idolilor, prin rugăciunea sa a surpat idolii. Vazând minunea aceasta, ostașii a doua căpetenii, cu tribunii lor, anume Nicostrat si Antioh si douăsprezece femei singlitice, împreună și cu maica-sa Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta ostașilor li s-au tăiat capetele, iar pe femei le-au chinuit fără milă. După aceea sfântul a fost supus la grele chinuri în timpul cărora a savârșit multe minuni. Apoi și-a luat sfârșitul prin sabie, și s-a suit încununat la cer. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne si ne mântuiește pe noi!
