Adormirea Maicii Domnului

Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la Viață, fiind maica Vieții și cu rugaciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.

O, preaslăvită minune! Că și cea moartă este minunată și mormântul este minunat. Cea moartă, după moarte viețuiește: "După Naștere, Fecioară și, după moarte vie". și mormântul ajunge cer, precum acea scară a lui Iacob, care era întarită pe pamânt și al cărei vârf ajungea până la cer: "Scară către cer, mormântul se face". (Sf.Ier.Dimitrie al Rostovului)

Maica Domnului este de cea mai înaltă sfințenie omenească cunoscută și cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei. În Sfânta Scriptură, nu aflăm nimic despre adormirea Maicii Domnului. În schimb, cântările și imnele de la Vecernia și Utrenia sărbătorii ne vestesc adevărata tradiție a Bisericii în această privință:

Când a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, să ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai înainte, a făcut-o să cunoască, printr-un înger, mutarea ei de pe pământ la viața cea cerească. Deci, înștiințându-se Născatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, și s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor, ca să se roage.


S-a întors, apoi, acasă și a pregătit toate cele de îngropare, încredințând, pe vecine ca, mutându-se în ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toată lumea o va cerceta și o va ocroti. Și a împărțit văduvelor sărace veșmintele sale, a luat iertăciune de la toti și a adormit întru Domnul.Înainte de aceasta s-a făcut tunet mare și au venit de la marginile lumii, ca pe niște nori, toți Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim, în afară de Toma. Și, începand Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul și au petrecut, până la mormânt, trupul cel primitor de Dumnezeu.

Și, sosind în satul Ghetsimani și așezând în mormânt trupul Maicii Domnului, Apostolii au zăbovit, acolo, încă trei zile, așteptând pe Apostolul Toma, care din dumnezeiască rânduială, lipsea.
Sosind, Toma Apostolul era întristat, deoarece nu se învrednicise să vadă, și el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca și ceilaiți Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotărâre de obște, mormântul, pentru el. Și, dacă s-a deschis, s-au minunat, că au aflat mormântul fără sfântul ei trup și era numai giulgiul lăsat, ca mângâiere și mărturie nemincinoasă a mutării Născatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.

Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslăvit, a fost mutată la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de îngeri, nu prin puterea ei. Și acolo se roagă de-a pururi pentru noi. Să avem mare încredere în rugaciunea ei, că ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui Fiu al ei.

Dumnezeului nostru slavă!