Sfântul Apostol Andrei - ocrotitorul României

Sfântul Andrei, Apostol al neamului nostru și al creștinătății a iubit foarte mult acest pământ, deoarece dupa o nouă cercetare ar fi stat aici nu mai puțin de 20 de ani.

În urma cercetărilor sale, George Alexandrou a constatat că, din uriașul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune că ar fi ajuns Sf. Andrei in cele patru călătorii misionare ale sale, lipsește o “secvență” de 20 de ani, cuprinsă între întoarcerea lui la Marea Neagră din Valaamo (Finlanda) până la plecarea spre Sinopae și de acolo spre Patras, în Achaia, unde avea sa fie martirizat. Această lungă perioadă de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o în Dobrogea de astăzi, unde iși avea locuința în Peștera de care tradiția i-a legat numele. De aici, ar fi întreprins călătorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunăre, în sudul fluviului, pe malul Mării Negre, dincolo de Prut și chiar în teritorii mai îndepărtate. După fiecare asemenea misiuni s-ar fi întors în peștera sa.

Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decât orice, după Hristos. “Cred că Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut călătorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat să plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales când a fost la slavi, unde sacrificiul uman era încă practicat. Vă puteți imagina: Era obosit să treaca prin astfel de lucruri și când a venit la daci… unde grecii și evreii erau acceptați în aceeași măsură și unde existau preoți sihastri asceți, se ințelege cat de lesne s-a integrat. Putea să predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci și o continuare a vechii religii. Au privit religia nativă ca prevestitoare pentru creștinism. Douăzeci de ani înseamnă mult și se ințelege de ce românii iși amintesc de el mai mult decât alte tradiții”( George Alexandrou-sursă: http://miriamturism.wordpress.com/

Hristos a fost Dumnezeul, Luminătorul și Învățătorul său. Învățătura Domnului dătătoare de viață a predicat-o și a săvarșit minuni cu puterea harului primit, aducând bucurie multor popoare, iar încununarea acestor lucruri a fost propriul martiriu plin de curaj și de certitudinea că va fi primit de Lumina Lumii în ceruri.

Pomenirea Noului Sfințit Mucenic Filumen

Acest nou mucenic a fost omorât în chinuri inimaginabile de niște evrei fanatici. El era păzitorul Fântanii lui Iacob, loc legat de istoria mozaică cât și de cea creștină, fiind și locul unde femeia samarineanca l-a întâlnit pe Hristos.

„Pe 16/29 noiembrie 1979, au năvălit în mănăstire şi l-au măcelărit pe arhimandritul Filumen cu un topor, închipuind o cruce: cu o lovitură de-a lungul, i-au despicat chipul, cu altă lovitură de-a latul i-au tăiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au scos ochii. I-au tăiat în bucăţi degetele mâinii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o dată. Erau degetele cu care făcea semnul Crucii.”

Troparul glas 3:

Biruitor al diavolilor, izgonitor al puterilor întunericului, cu blândeţea ta ai moştenit pământul şi împărăţia din Ceruri; mijloceşte, astfel, la Milostivul Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.

Minunea Sf.Mc.Mercurie

În Cairo se află biserica Sf Mercurie, cu moaștele acestui mucenic scit din primele veacuri creștine și o icoană în care este reprezentată o minune foarte cunoscută. Împăratul Iulian Apostatul, coleg de facultate cu Sf Vasile cel Mare, i-a cerut sfântului Vasile să îl întâmpine în orașul Cezareea, fiind în drum spre locul războiului cu perșii. Împăratul a cerut să fie întampinat cu ce are mai bun Sf Vasile ( ca și pentru el însuși). Atunci Sf Vasile cel Mare l-a întâmpinat pe împărat cu pâine și sare (așa cum mânca el însuși), primire care avea sa atragă furia împăratului (care apostaziase de la dreapta credință și căuta orice pretext ca să-i nimicească pe creștini) și promisiunea acestuia ca la întoarcerea din război îl va distruge nu doar pe Sf Vasile ci întreg orașul Cezareea. Când se ruga Sf Vasile cel Mare înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru ca marele prigonitor al creștinilor Iulian Apostatul să nu se mai intoarca din razboi, a observat că icoana alăturată, cea a Sf Mercurie, s-a făcut pentru puțină vreme nevăzută. Apoi s-a arătat, dar cu sulița însângerată.



Chiar în același timp, în îndepărtatul câmp de luptă, Iulian a fost însulițat de un ostaș necunoscut, care îndată ce l-a însulițat s-a făcut nevăzut. Iar ticălosul Iulian, luând sânge din rana sa a aruncat în sus către cer și, grăind hule asupra lui Hristos, a zis: “ai biruit, Galileene!”.
Această minune s-a adeverit, ca însăși Sfânta Fecioară Maria l-a trimis pe mucenicul Mercurie la minunata slujbă ostășească, pentru rugăciunile Sf Vasile cel Mare și spre apărarea sfintei credințe și a dreptcredincioșilor creștini( din Sinaxar).

Așadar, Sf Mercurie este infățisat cu două săbii încrucișate deasupra capului ( una ostășească, cea de-a doua dată de înger) și cu încă o suliță, străpungându-l pe împăratul Iulian.

Sfântul Minunat Ierarh Nectarie - 9 noiembrie -

Din cartea „Minuni ale Sfântului Nicolae”
Ed. Sophia
Bucureşti, 2007

Cele ce urmează s-au întâmplat în timpul celui de al doilea război mondial, prin anul 1940 sau 1941. O ambarcaţiune grecească plutea pe Marea Mediterană. Dintr-o dată a început o furtună cumplită. Văzând că vasul se va scufunda inevitabil (deja era inundat de apă), căpitanul a ordonat să fie lăsate pe apă bărcile de salvare şi toţi să părăsească nava.
Pasagerii, bineînţeles, erau cu toţii cuprinşi de groază. Căpitanul a mai aruncat o privire prin corabie şi a găsit un episcop bătrân, care, în panica generală, stătea absolut liniştit. Căpitanul s-a mirat foarte tare, deoarece ştia ca nici un episcop nu era pe corabia lui. Atunci l-a întrebat pe bătrân:
- Ce cauţi aici?
Bătrânul a răspuns:
- Nu te teme. Nimeni nu va pieri. Spune tuturor să se întoarcă pe corabie.
Căpitanul a spus:
- De unde ştii că nu va avea lor catastrofa? Doar noi ne scufundă.
Atunci episcopul a grăit:
- Copilul meu, eu sunt din Eghina şi mulţi din cei ce sunt pe corabia ta mă cunosc. Iar acum să faci ce îţi spun: mergi în corabia ta, unde arde candela la icoana sfântului Nicolae, ia-o şi arunc-o în mare.
Căpitanul, fără să realizeze ce se întâmplă, a luat candela şi a aruncat-o în mare. Şi, o, minune! Furtuna a încetat în aceeaşi clipă.
Atunci căpitanul, cu glas tare, a întrebat pasagerii care dintre ei este din Eghina. S-a dovedit că erau mulţi din acel loc. Apoi el a întrebat ce sfânt făcător de minuni s-a proslăvit la ei în Eghina. Toţi într-un glas au răspuns:
- Sfântul Nectarie!
Apoi, făcându-şi semnul Sfintei Cruci, au coborât cu toţii la cabina unde se arătase bătrânul episcop. Dar, bineînţeles, Sfântul Nectarie nu mai era acolo.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

TROPAR

Mai-marilor Voievozi ai oștilor cerești, rugămu-va pe voi, noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți pe noi, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: izbăviți-ne din nevoi, ca niște mai-mari peste puterile celor de sus.

Condac 1

Pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail si Gavriil, să-i lăudăm noi toți, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amândurora și din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim; unuia grăind : bucură-te, Slujitorule al Legii, iar altuia zicând : bucură-te, Îngere al Darului !

Mihail, ce se talcuieste "puterea lui Dumnezeu", ,,cine este ca Dumnezeu?", este voievodul ostilor ceresti si cel dintai din ceata Sfintilor Arhangheli. El poarta sabie de foc si are slujba de a pazi legea lui Dumnezeu si de a birui puterea vrajmasilor. Cand Lucifer a gresit in cer si au inceput a cadea multime de ingeri, atunci toate puterile ceresti tulburandu-se, a stat Arhanghelul Mihail in mijloc si a strigat: Sa luam aminte! Din clipa aceea a incetat caderea ingerilor, caci toti luand aminte de glasul lui si la greseala ingerilor rai, au cazut inaintea slavei lui Dumnezeu, preamarind numele Lui. Tot Mihail s-a certat cu diavolul in pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicand: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a insotit pe poporul ales din Egipt in pamantul fagaduintei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel impietrit al lui Faraon. El s-a aratat pazitor ostilor lui Isus Navi, caruia i-a zis: Eu sunt Voievodul ostilor Domnului si acum am venit (Iosua 5, 14).
El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a pazit pe Daniil cu viata, in groapa cu lei. El a adus foc si pedeapsa peste cetatile cele desfrinate, Sodoma si Gomora. El a dat biruinta lui Ghedeon in lupta. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a facut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Manastirea Dochiariu (Sfantul Munte) etc. Iar la sfarsitul veacului, tot el, impreuna cu ceata arhanghelilor, va suna din trambita, va scula pe cei morti si va aduna toate limbile la judecata, dupa marturia Sfantului Apostol Pavel care zice: Ca Insusi Domnul, intru porunca, cu glasul Arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, se va pogori din cer (I Tesaloniceni 4, 16).

Gavriil, ce se talcuieste "barbat-Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeiesti. El nu mai poarta sabie de foc, ci crin de neintinata bucurie. El este foarte dulce la vedere si plin de dumnezeiasca blandete. Pentru aceasta a si fost ales si trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret sa-i vesteasca taina cea mare a intruparii Domnului. Tot el a adus vestea zamislirii Maicii Domnului dumnezeiestilor ei parinti Ioachim si Ana. El a vestit in templu Sfantului Zaharia ca sotia lui va naste la batranete pe Sfintul Ioan Botezatorul. El a dus vestea cea buna Anei, mama proorocului Samuil. Sfantul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugaciunea Fecioarei Maria cind petrecea in templu. El i se arata adesea si-i descoperea taine negraite. Ii aducea hrana ingereasca la Sfanta Sfintelor. El a auzit cel dintai despre taina intruparii lui Hristos, mai inainte decat toti ingerii. El a rostit cel dintai numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfantului Ioan Botezatorul. El a vestit pastorilor ca in Betleem s-a nascut Mesia. El a cantat cel dintai Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire! (Luca 2, 14). El a invatat pe pastori sa cinte. El a descoperit magilor taina intruparii. El a linistit pe Iosif cind voia sa lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit sa fuga in Egipt cu Pruncul si iarasi sa se intoarca in Nazaret.
Sfantul Gavriil ocroteste pe fecioare, acopera pe mame, pazeste pe prunci, duce rugaciunile cele fierbinti la Dumnezeu si aduce inapoi implinirea cererilor. El slujeste tainelor celor mari si ajuta la inmultirea si mintuirea neamului omenesc. (din predica Parintelui Cleopa la Sf Arhangheli)

Sfântul Ierarh Nicolae Ocrotitorul

Sfântul Nicolae s-a arătat ocrotitor de-a pururi al Sfintei Mănăstiri Suzana

Un fapt care merită menţionat este acela legat de momentul construirii unei noi biserici, din piatră, în 1840. După ce timp de un secol Sfântul Nicolae a protejat lăcaşul de rugăciune, s-a hotărât alegerea unui alt sfânt protector, cu prilejul noii construcţii. Dorinţa ctitorilor nu s-a împlinit nici până astăzi. În ziua sfinţirii, după cum arată un document (una dintre puţinele hârtii vorbitoare ale trecutului) de la 1901, găsit în biblioteca mănăstirii:

„Din curatul senin un mic nor se ivesce pe cer, şi în cel mai scurt timp se măresce acoperând vezduhul, şi încărcat peste măsură varsă asupra monastirei şiroe de apă nesecat; râurile se varsă numai de cât şi furiose es din matca lor. Teleajenul, turbat şi plin de spume inundează văile ducând cu el în vale tot ce întâlnesce în cale, surpând malurile, dărâmând copaci şi rostogolind stâncile!“.

Drept urmare, autorităţile, delegaţii şi clerul prezent, venit pentru serbarea schimbării hramului, au fost cuprinşi din toate părţile de puhoaie, şi-au pierdut veşmintele, cărţile şi toate mirodeniile sfinte necesare pentru sfinţirea bisericii. Ca prin minune, ei au scăpat teferi. Așadar s-a hotărât ca hramul să rămână, în continuare, pe 6 decembrie „Sfântul Nicolae“.

Albul iernii și blândețea sfinților

A-nceput să ningă, vine iarna!:) și atmosfera aceasta mă duce cu gândul la sărbătorile de iarnă, la blândul Ierarh Nicolae, îndreptătorul credinței, chipul blândeților, dăruitorul, marele făcător de minuni și mângăietorul creștinilor, iar pentru a slăvi și a ilustra prezența sa binefăcătoare alături de cinstitorii săi, voi include câteva icoane prin care s-au vădit minunile sale.

Condacul 5 :

Către biserica ta mergând oarecând Vasile, sârguindu-se să-ți aducă dar, a fost răpit de agareni și l-au dat pe el ostașii lui Amira stăpânului lor spre slujbă; iar parinții lui, deși erau intristați, însă n-au încetat a îndrepta către tine rugăciuni și, trecând ziua praznicului tău, de către seară, l-ai pus pe el înaintea lor și, văzând ei această minune, cu tine cântare de bucurie lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icoana aceasta a fost pescuită de către monahii mănăstirii Stavronikita în perioada iconoclastă. Din ea a curs sânge ca adeverire a faptului că icoana este fereastră spre cer.

Se găsește la bisericuța din portul insulei Aegina. Sfântul Nicolae fiind ajutătotul de seamă al marinarilor.

Icoana neatinsă de flăcări de la biserica Sf. Nicolae Udricani din București

Prin această icoană Sfântul Nicolae și-a revărsat mereu darurile peste această biserică în vremuri de restriște,biserica reînviind din propria cenușă, apoi peste veacuri din degradare.