A început postul Adormirii Maicii Domnului

Perioada postului Adormirii Maicii Domnului ne ajută să aducem în prezent, să trăim, să simțim emoția unor evenimente din istoria mântuirii noastre, din viața Maicii Domnului. Astfel vom fi alături de Maica Vieții în scurta sa petrecere pământească de după Înălțarea Fiului său, fiind în grija Sf Ioan Evanghelistul, apoi înconjurată de apostoli, purtată spre mormânt și ridicată cu trupul de Fiul și Dumnezeul său la Ceruri.
Pe lângă toate cele amintite, acest post mă duce cu gândul și la Icoana Maicii Domnului Minunată de la Mănăstirea Pasărea, care a ajuns aici, prin minune, tot într-un post.

Istoria Icoanei Maicii Domnului Minunată

În drumul său, un pelerin, a rămas fără bani. Ajungând la un han, a dăruit icoanele Domnului Iisus Hristos și Maicii Domnului în schimbul merindelor. Dar ele nu au fost păstrate cu evlavie.
În acest timp un preot își căuta parohie și se ruga să se facă voia Domnului.
Acum a intervenit pronia Dumnezeiască.
Într-o noapte preotul visează pe Maica Domnului care îi poruncește să mergă la acel han, arătândui-l în vis, și sa ia de acolo icoanele de pe tejghea.
Preotul, nerecunoscând locul, caută cu mare râvnă și credință prin împrejurimi până a găsit locul.
Ca prin minune i s-au dat icoanele, iar în drum spre casă a fost anunțat să vină repede, deoarece a fost trimis de Arhiepiscopie ca preot slujitor la Mănăstirea Pasărea, Maica Domnului își alesese casa. Icoana a fost primită cu mare cinste și de atunci izvorăște minuni celor ce o cinstesc ca pe o mamă și Împărăteasă.

Sf.Ier.Nicolae Luminătorul Japoniei - ziua nașterii sale,1 august-

Ne dăm seama cât de greu este să vorbim astăzi despre creștinism în Japonia, cu atât mai mult acum 100 și mai bine de ani in urmă.
Am început cu această constatare pentru a încerca să cinstim cât mai bine amintirea Sfântului Ierarh numit, pe bună dreptate, Apostolul Japoniei.

Pe când era seminarist, Ivan Dimitrovici Kassatkin (1 aug. 1836 – 3 febr. 1912) a aflat de necesitatea trimiterii unui preot rus pentru o bisericuţă din Hakodate, Japonia. Îndată a simţit acest lucru ca o chemare personală şi s-a rugat în cadrul Sfintei Liturghii ca Dumnezeu să-l lumineze, dacă este bine să facă acest lucru.
La sfârşitul slujbei, a avut convingerea că Dumnezeu îi binecuvintează drumul spre ţara străină.

Ivan s-a călugărit cu numele de Nikolai şi a fost hirotonit ulterior preot, fiind trimis în 1861 ca preot al capelei consulatului din Hakodate, după care a fost mutat în Tokio. Deşi oficial venise doar pentru comunitatea rusă din zonă, fiind interzis prozelitismul creştin în Japonia, dorinţa sa era de a aduce lumina Ortodoxiei şi poporului japonez

Nikolai s-a dedicat o vreme studiului limbii, culturii, gândirii şi civilizaţiei japoneze, ajungând ulterior să traducă în japoneză Noul Testament, Psalmii şi cărţi de cult, precum „Triodul”, „Penticostarul” , ,,Mineiele” .

În 1880 a fost numit episcop de Revel, iar în 1907, Sfântul Sinod al Rusiei l-a numit Arhiepiscop al întregii Japonii.

A rămas aici şi în timpul războiului ruso-japonez, muncind din greu pentru a fi depăşite barierele naţionaliste, care ar fi putut duce la desfiinţarea sau împiedicarea creşterii Bisericii Ortodoxe din Japonia. Întrucât existau rugăciuni speciale în cult, obligatorii, pentru victoria armatei imperiale japoneze şi înfrângerea armatei ruse, episcopul a încurajat pe japonezi să se roage pentru armata lor, explicându-le că el, ca rus, nu poate face acelaşi lucru, şi s-a retras de la toate serviciile publice pe durata războiului. În schimb, s-a preocupat de soarta şi de sufletele ruşilor căzuţi prizonieri din închisorile japoneze, către care a trimis preoţi, spre asistenţă duhovnicească. Atitudinea sa a fost foarte apreciată, atât de ortodocşi, cât şi de ne-creştini.

În 1912, când a trecut la Domnul, după 48 ani de misiune în Japonia, Sfântul Nikolai ridicase o catedrală

Episcopul Nikolai a fost canonizat drept primul Sfânt al Japoniei, întocmai cu Apostolii, în 1970, cu sărbătoarea pe 3 februarie (data trecerii sale la cele veşnice)

Marele tămăduitor - Sfântul Mucenic Pantelimon

Racla de la Măn.Pasărea cu părticele din moaștele Sf.Mc.Pantelimon

RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI (SCHIMNICUL) CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre.

Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon ... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase ... Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare. Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere– tămăduieşte-ne, o, Milostive! Tot trupul nostru este bolnav:

Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare.
Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Creşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne.
Ne doare totul în noi.
În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui.
În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămădiueşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

Rugăciune pentru vindecare

Dumnezeule Atotputernice, Cela ce cu mila Ta pe toate le zideşti spre mântuirea neamului omenesc, cercetează-l pe robul Tău (...), pe cel ce cheamă numele lui Hristos, vindecă-l de toată boala trupească şi slobozeşte-l de păcat şi de ispitirile păcătoase, de orice necazuri, şi orice asuprire vrăjmăşească îndepărteaz-o de la robul Tău. Ridică-l pe el din patul păcatului şi îl aşează în Sfânta Ta Biserică – sănătos cu trupul şi cu sufletul ca să slăvească împreună cu toţi oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, că Ţie îţi înălţăm slavă împreună cu cel fără de început al Tău Fiu şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

http://www.dervent.ro/

Sfânta Mc. Paraskevi - tămăduitoarea bolilor de ochi

Drama unei privighetori.1
Vezi mai multe video din Film

Drama unei privighetori.2
Vezi mai multe video Diverse

Sărbătorirea Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev-23 iulie

Încă o mărturie a purtării de grijă a Maicii Domnului pentru călugări (a căror Egumenă este) și drept-credincioși, dar și a faptului că a plecat cu trupul la cer este minunea întipăririi sfintei sale tălpi pe locul unde voia să se ridice Mănastirea de la Poceaev, închinată Adormirii ei.

Sfântul Prooroc Ilie - al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos

Peştera Sfântului Ilie de la Hozeva

Astăzi pomenim amintirea Sfântului Prooroc Ilie, un drept în vremuri de nedreptate, cel ce nu a gustat moartea pământească după voia şi judecăţile lui Dumnezeu ca să premeargă a doua venire a lui Hristos.

Sfânta Macrina

În ziua de 19 iulie săvârșim pomenirea Sfintei Cuvioase Macrina, sora marelui Sfânt Ierarh Vasile

Mâna sa se află la Mănăstirea Dionisiu din Sf.Munte

Un articol foarte cuprinzător despre viața Sfintei găsiți la : http://www.ziarullumina.ro/articole;962;1;25971;0;Sfanta-Macrina-sora-Sfintilor-Vasile-cel-Mare-si-Grigorie-de-Nyssa.html

Icoana Maicii Domnului Umilenia a Sf.Serafim

Sfântul Serafim a fost un adevărat ales al Maicii Domnului, slujindu-i cu dragoste și având mereu în minte și în inimă rugăciunea(cântarea îngerului): ,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Bucură-te, Cea plină de har, Marie, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre !” , învrednicindu-se înainte de trecerea la viața cerească ca Sfânta Fecioară împreună cu mulți Sfinți să-l viziteze si să-l numeasă ,,Unul de-ai noștri”.
A trecut la Domnul, rugându-se, la fel cum a trăit, în fața icoanei Maicii Domnului Umilenia.

*toate icoanele inscripționate cu numele lor au fost oferite de o pelerină la aceste locuri sfinte.Dumnezeu să-i răsplătească cu îndestulare!

Un videoclip cu icoane de la Diveevo

Sfântul care ne întâmpină pe toți cu ,,Hristos a înviat! Bucuria mea"

Un serafim printre oameni, un înger pământesc, astfel a fost acest Sfânt Cuvios, care mi-a trimis de acolo de Sus bucurie în suflet, citindu-i învăturile, cuvintele și viața. Nu numai pentru mine este o binecuvântare, ci petru toți care îi primesc amintirea și prezența vie în inimile lor.

Nu am ajuns pe locurile binecuvântate unde a viețuit pământește.Cei care au ajuns s-au îmbogățit spiritual, iar mulți dintre aceia cât și mulți alții îl simt pe Sfântul viu și mereu mijlocitor petru mântuirea lor. Aceasta este cea mai mare binecuvântare a Sfântului Batiușka(Părinte) Serafim de Sarov.

Am scris aceste gânduri cu scopul de a ne aminti și de zilele sale de pomenire anuale din 2 ianuarie și de aceasta, de acum, din 19 iulie (nașterea sa cât și descoperirea sfintelor sale moaște) ca astfel să fim intr-o mai mare comuniune cu Serafimul Ceresc .

Cuvintele sale cele mai grăitoare :

,,Scopul vieții creștinești este dobândirea harului Duhului Sfant. Dobândește pacea și mii de oameni din jurul tău se vor mântui”

Tropar (glasul al 4-lea)

Din tinereţe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, şi numai Lui, Unuia, ai dorit cu înflăcărare să îi slujeşti, prin rugăciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilinţă, dobândind iubirea lui Dumnezeu şi arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Icoana Maicii Domnului Tolga

Episcopul Trofim a poposit pe malul opus al Volgăi. Noaptea, în cort, are o viziune în care i se arată Maica cu Pruncul sub forma unei icoane, scaldată în lumină, pe un stâlp de foc. Arhiereul părăseste discret tabara, trece fluviul în mod miraculos, pașind peste apele întunecate și viguroase, găsește icoana și hotărăște că pe acel loc va ridica o mânăstire de calugari.Cei împreună călători cu ierarhul nu știau ce să creadă,unii dinre ei ziceau că a fost un vis,dar trecând râul cu barca au găsit carja uitata de episcop acolo si icoana într-un copac.Icoana(cinstita la 18 iulie și 8 august) s-a dovedit făcătoare de minuni, fiind ținută la mare evlavie și astazi. Numele de Tolga i se trage de la un mic afluent al Volgăi.

La nici un secol de la înființare, așezământul a fost nimicit de un incendiu. Icoana Maicii Domnului, care s-a crezut inițial pierdută în uriașa vâlvătaie, a fost găsită neatinsă, de către calugarii uimiți, într-un copac din apropiere.

Sf.Mc.Emilian de la Durostorum - un Sfânt străromân

Troparul Sf.Mc.Emilian

Izbăvitorule de întristare, Sf. Mc. Emilian, stâlp al creștinătății, de ispite ne miluiești și de nevoi nemișcat.Cel ce ai rupt haina păgânătații prin credință, zdrobind idolii templului te-ai făcut jertfă, pentru adevăr chinuri răbdând. Lauda prea cinstită a României, mijlocitorule către Ziditorul, cel ce te veselești cu cetele ingerești, nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre.

Viața :

Acest Sfânt era din Durostor, cetatea Misiei din Tracia, rob fiind unui elin în zilele lui Iulian Paravatul si ale lui Capitolie Vicarul. Crezând el în Hristos și scârbindu-se de idoli, aflând vreme cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat în capiștea idolilor și a sfarâmat toți idolii și a risipit jertfele. Însă fiind supuși alții la chinuri, și el nesuferind, a mers de s-a vădit și a fost bătut cu vine de bou și, fiind băgat într-un cuptor cu foc, și-a dat sufletul lui Dumnezeu in anul 363 de la Hristos, luna iulie, ziua 18.

Sf. Mare Muceniță Marina - Sfânta care a bătut pe diavol cu ciocanul

Mărturisindu-și credința în Hristos cu îndrăzneală și nevrând să jertfească zeilor, în vremea persecuțiilor, Sfânta Marina a fost dată la cele mai cumplite chinuri și apoi închisă.

Atunci s-a făcut cutremur mare, încât se cutremura temnița, și iată a ieșit dintr-o parte a temniței un balaur șuierând tare, și târându-se, părea ca varsă foc împrejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte și îngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefăcut în câine negru; iar sfânta, luându-l de păr si găsind un ciocan, l-a bătut pe cap si peste spinare pâna l-a slăbit. După aceasta, sfânta ramânând tare în credința lui Hristos, a fost supusă la alte multe chinuri pe care răbdându-le, a primit mucenicia prin tăierea capului în ziua a 17-a din luna iulie. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi! Amin.

(icoana Sfintei aparține albumului grecesc : http://www.eikonografos.com/album/ )

Sf.Ier.Antinoghen-Blândul Ierarh și iubitorul zidirii lui Dumnezeu

În ziua de 16 iulie facem pomenirea Sf.Ier.Antinoghen

Acest sfânt a trăit în Sevastia Capadociei, în zilele împăratului Dioclețian, și pentru faptele sale bune și pentru smerenia sa a fost făcut episcop al Pidahtoei. Fiind prins și cercetat de Filomarh ighemonul, împreună cu 10 ucenici ai săi, și răbdând multe chinuri împreună cu dânsii, și-a primit sfârșitul prin sabie. Se poveșteste că mai înainte de a fi prins, mergând la mănăstirea sa, nu și-a aflat ucenicii, pentru că erau prinși mai-nainte. Întâmpinând cerbul, pe care îl crescuse la mănăstire, l-a binecuvântat și s-a rugat ca sa nu fie vânat de vânatori nici el, nici seminția lui; ci în toti anii la pomenirea sfântului să aducă și el, și cei ce se vor naște din el, câte un pui de cerb în dar pentru obște. Și astfel în fiecare an, la pomenirea sfântului, dupa citirea Sf. Evanghelii, venea cerbul în biserică și aducea puiul și degrab ieșea. Iar creștinii strânși acolo junghiau cerbul și se ospatau, bucurându-se în slava si cinstea sfântului.

Mărturisitor la numai 3 ani - Sf.Chiric (pomenit la 15 iulie împreună cu mama sa, Iulita)

Acest sfânt copil avea întipărită foarte bine în conștiință realitatea că este creștin și mai ales a știut să-și păstreze demnitatea credinței în fața lingușelilor și promisiunilor chinuitorului maicii sale :

,,Văzând ighemonul că pruncul este frumos, a poruncit să-l ducă la el. Deci, luându-l, l-a pus pe genunchii săi, îl mângâia ca să nu plângă, netezindu-i părul capului şi sărutându-l, îi spunea fel de fel de cuvinte dulci. Dar pruncul se ferea, trăgându-se din mîinile lui şi capul îl trăgea la o parte, ca să nu-i netezească părul şi să-l sărute cu buzele lui cele întinate. Deci, privind la maica sa, pe când ei o băteau, striga: "Sunt creştin! Lasă-mă să mă duc la mama mea!" El zgâria faţa ighemonului cu unghiile, smucindu-se cu mâinile de la el. Atunci ighemonul, umplându-se de mînie, a aruncat jos pe prunc, izbindu-l cu piciorul în coaste. Pruncul, căzând de pe treptele de piatră, s-a zdrobit şi a umplut tot locul acela de sânge. Astfel, Sfântul Chiric şi-a dat sufletul cel sfânt şi fără de prihană în mâinile lui Dumnezeu, încununându-se cu mucenicii, nevrând să se închine zeilor neînsuflețiți ai prigonitorului împărat Dioclețian. "

Apoi, prin chinuri groaznice și-a dat și maica sa sufletul in mâna Stăpânului și Mântuitorului Hristos ca să locuiască împreună cu Dânsul în locașurile cerești și să limiteze uneltirile diavolului. Astfel prin curatele lor rugăciuni, prin exemplul lor luminos, au fost ajutați și întăriți creștinii de atunci și cei de acum.

Drept aceea, ei au scos din sânul pământului sfintele moaşte, nestricate şi pline de bună mireasmă, care dădeau şi tămăduiri de neputinţe. Iar pătimirea aceasta au dat-o în scris, spre pomenirea şi cinstirea sfinţilor mucenici, spre folosul credincioşilor şi spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru Cel slăvit în veci împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh. Amin.

Moaștele Sfântului se află la Măn.Dionisiu din Sf.Munte Athos. (icoana Sfinților aparține albumului grecesc : http://www.eikonografos.com/album/ )

Maica Domnului Prodromița și Sfânta Veronica cu mahrama Domnului se întâlnesc tainic în sărbătoarea din 12 iulie

În ziua a 12-a a lunii iulie facem pomenirea Icoanei nefăcută de mână a Maicii Domnului Prodromița și a Sfintei Veronica, cea care a șters cu mahrama Chipul cel scump al Mântuitorului.

Troparul Icoanei Prodromița

Apăratoare Doamnă pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca ceea ce ne-ai dăruit icoana ta cea nefăcută de mână, izbăvește-ne din toate nevoile ca să strigăm ție : Bucură-te, ocrotitoarea Mănăstirii Prodromu !

Sfânta Veronica (vera icon=adevăratul chip) era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulți ani (cf. Matei 9, 20). În semn de mulțumire si slavă adusă lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul tinând mâna unei femei îngenunchiate inaintea lui. La picioarele statuii -unde pe o placă se pucea citi : Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii -creștea o plantă tămăduitoare de orice ăboală. Veronica a așezat această statuie in fața casei ei, așa încât toți trecătorii să o cinstească și să-și aduca aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viață sfântă, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca și în ceruri să se bucure de Chipul Domnului.După o tradiție latină, Sfânta Veronica a fost femeia care a șters fața însângerată a Domnului, când iși purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi rămas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerată astfel o icoană ,,nefacută de mâna omenească". Însa după o foarte veche scriere apocrifă, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecată de scurgerea de sânge, si care, aflându-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la împăratul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis Sfântului Clement, episcopul Romei, prăznuit la 24 noiembrie.

Troparul Sfintei Veronica (12 iulie)

Prin tine Chipul cel Dumnezeiesc a fost păstrat în siguranță, Maică Veronica, căci luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii, împreună se bucură, Prea Cuvioasă Maică Veronica, duhul tău.

O icoană minunată

Icoana Maicii Domnului din Koloch s-a arătat prima dată în anul 1413 aproape de oraşul Mozhaisk, din provincia Smolensk(Rusia). Un ţăran din satul Koloch, Luca, a fost cel care a găsit icoana şi a dus-o acasă la el, unde avea pe cineva din familie paralizat. După ce bolnavul s-a atins cu credinţă de sfânta icoană cu fruntea, s-a vindecat pe loc. Minunea s-a răspândit peste tot şi îndată au venit bolnavi la icoana făcătoare de minuni, primind ajutor de la Preasfânta Fecioară. Luca a dus icoana la Mozhaisk şi de acolo la Moscova, lăsând-o în grija Mitropolitului Fotie şi al clerului capitalei. Aceştia au făcut procesiune cu icoana pe străzile Moscovei, vindecându-se mulţi bolnavi de infirmităţile lor. Mai târziu aceştia au trimis înapoi icoana la Mozhaisk. În locul unde a apărut icoana s-a construit o biserică în cinstea Maicii Domnului şi icoana a rămas în acea biserică. Cu ajutorul lui Luca şi al altor ortodocşi, Prinţul Andrei Dimitrievich a construit acolo o mănăstire numită Kolochsk sau Mozhaisk. Arătarea minunată a icoanei se face la 9 iulie.

Arătarea minunată a icoanei Maicii Domnului din Kazan (8 iulie)

Istoria icoanei : A rămas în memoria credincioșilor faptul că Maica Domnului a apărut în vis unei fetițe nevăzătoare, descriindu-i locul unde se află icoana sa, care fiind descoperită a făcut prima minune cu acea copilă credincioasă.

Este cea mai cunoscută icoană a Maicii Domnului din Rusia deoarece o copie a acesteia o primesc în dar tinerii căsătoriți.

Un nou Pavel și în același timp un fiu dat la chinuri de către mama sa - Sf.M.Mc.Procopie

Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Dioclețian. Era din Ierusalim, născut din tată binecredincios, care mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, si din maică necredincioasă, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. După moartea tatălui său aducându-l maica lui la Dioclețian care se afla în Antiohia, l-a făcut duce al Alexandriei, cu porunca să chinuiască pe creștini. Dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste se făcură tunete și fulgere, iar el auzi un glas din cer, chemându-l pe nume: Neania, căci acesta îi era numele cel dintâi. Rugându-se sfântul ca să i se arate mai limpede cel ce-i grăia, i s-a arătat o cruce ca de cristal, și glas s-a făcut de la cruce zicând: "Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu". Și învățând el toată taina credinței noastre, s-a întors la Schitopoli, și a poruncit să-i faca o cruce de aur și de argint, după chipul ce i se arătase. Îndată ce s-a gătit crucea, s-au închipuit pe ea trei icoane, având scriere evreiască, care arăta ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: "Emanuel", iar de o parte, scria "Mihail", și de altă parte, "Gavriil", închinându-se și sărutând Crucea si icoanele, Procopie s-a întors în Ierusalim. După aceea, facând izbândă mare asupra saracinilor, l-a silit maica sa să aduca jertfă de mulțumire la idoli. Atunci el a vădit în cine crede, și numaidecât a fost pârât de maica sa la împarat că este creștin. Iar împaratul a trimis poruncă la Ulchie ighemonul Cezareii Palestinei să cerceteze pe sfântul. Și fiindcă sfântul nu s-a plecat ca să jertfească la idoli, a fost chinuit în multe feluri, dar a fost slobozit prin arătarea Domnului și numit Procopie în loc de Neania. Fiind dus la capiștea idolilor, prin rugăciunea sa a surpat idolii. Vazând minunea aceasta, ostașii a doua căpetenii, cu tribunii lor, anume Nicostrat si Antioh si douăsprezece femei singlitice, împreună și cu maica-sa Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta ostașilor li s-au tăiat capetele, iar pe femei le-au chinuit fără milă. După aceea sfântul a fost supus la grele chinuri în timpul cărora a savârșit multe minuni. Apoi și-a luat sfârșitul prin sabie, și s-a suit încununat la cer. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne si ne mântuiește pe noi!

Icoanele Sfintei Chiriachi

Multe icoane deosebite veți găsi la adresa : http://www.eikonografos.com/album/

Sfânta Muceniță Chiriachi sau Sfânta Duminică (7 iulie)

Foarte cunoscută nouă este Sfânta Vineri ( Sfânta Paraschiva mult folositoarea), iar această Sfantă Chriachi (Duminica) ar trebui să ne fie la fel de cunoscută , deoarece sfintele ei moaște ocrotesc, la rândul lor, țara noastră și ,mai ales, datorită vieții sale. Sfintele moaște se află in catedrala episcopală de la Huși și izvorăsc pururea minuni celor ce le cinstesc.

O naștere minută,un nume minunat și o viață feciorească încununate de mucenicie : În zilele împaratului Dioclețian, la anul 282, era un creștin anume Dorotei împreună cu soția sa care se numea Evsevia. Aceștia, fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod și fiu, făgăduind să dăruiască iarăși Lui pe copilul ce se va naște lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, și au născut un prunc de parte femeiască în ziua de Duminică, pentru care lucru și pe pruncă au numit-o Chiriachi, ce inseamnă Duminica. Și au hrănit-o cu învățătura si cuvântul Domnului, dupa Apostolul Pavel, și au păzit-o pe fecioară, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu.
Iar când păgânul Dioclețian a ridicat prigoana asupra creștinilor, atunci au fost pârâți nascătorii sfintei împreună cu dânsa la tiran, că sunt creștini. Acesta cercetând pe părinții sfintei i-a dat la chinuri, iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetând pe muceniță și aflând-o tare în credinta lui Hristos, a poruncit de au bătut-o mult. Și de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostașilor celor ce chinuiau pe muceniță. Atunci a zis sfânta catre Maximian: "Nu te înșela, Maximiane, căci niciodata nu mă vei birui, căci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stapânitorul Bitiniei.
Ilarion, cercetând pe muceniță, a dus-o în capiștea idolilor. Acolo rugându-se sfânta, s-a făcut cutremur mare încât s-au zdrobit idolii si s-au facut praf; după aceasta a urmat și o furtună de vânt, care a împrăștiat în văzduh praful idolilor, și un fulger a ars fața stăpânitorului Ilarion, care cazând din scaun a murit.
Venind alt stăpânitor în locul lui și fiind înstiințat de acestea, a hotărât ca sfânta să fie supusă la felurite chinuri, din care a rămas nevătămata. Atunci a șezut stăpânitorul la judecată si a dat asupra sfintei hotărârea sa fie ucisa afară din cetate prin tăierea capului. Atunci sfânta a cerut vreme ca să se roage; și după ce s-a rugat mult, a învățat pe creștinii cei ce îi urmaseră; apoi culcându-se pe pământ, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, si mergând ostașii aproape de dânsa, vrând ca sa-i taie capul, si vazând-o moartă s-au spăimântat. Deci s-a făcut glas dumnezeiesc către dânșii: "Mergeți, fraților, și propovăduiți măririle lui Dumnezeu". Iar ostașii întorcându-se au slăvit pe Dumnezeu.

Pictura cu acul

Două icoane care m-au apropiat de Cer. Poate nici nu

vă veți întreba cine le lucrează, părându-vă desprinse din Împărăția Cerurilor. Astfel m-au uimit pe mine, dar ele sunt lucrate de o doamnă minunată, Geta Petrescu care prin lucrul mainilor dumneaei ne bucură și ne apropie sufletele de Lumea Cerească. Dumnezeu să-i răsplătească răbdarea cu îndestulare!

Mai multe lucrări găsiți la adresa : http://www.getasart.3x.ro/

Andrei Rubliov

Sfântul Andrei Rubliov - pictorul Sfintei Treimi

(prăznuit la 4 iulie)

Mulţi îl consideră pe Andrei Rubliov cel mai mare pictor de icoane din Rusia.

O copie a Icoanei Hrănitoarea se află la Măn.Sf.Gherasim de la Iordan

Și prin această icoană Maica Domnului își împarte darurile și binecuvântările credincioșilor.

Icoana Maicii Domnului Hrănitoarea Vieții, cea din Mănăstirea Hilandar

Icoana Hrănitoarea Vieţii (Cea care alăptează, Galaktotrofusa) este sărbătorită pe 3 iulie în mai multe țări creștine.

Aflată iniţial în Lavra Sfântului Sava de lângă Ierusalim, Icoana minunată a Maicii Domnului a fost dăruită Mănăstirii Hilandar.

Este cunoscută ca făcătoare de minuni, ajutând maicile să nască prunci. Ea înfăţişează smerenia nepătrunsă: Pruncul Mântuitor primeşte hrană ca oricare alt copil.

Fondatorul Lavrei, Sfântul Sava cel Sfinţit, a ştiut dinainte că după moartea sa, un alt Sfânt cu numele Sava o va primi, de aceea , el a lăsat cu limbă de moarte ca Icoana Maicii Domnului să fie dăruită celui de acelaşi nume cu el, care ii va urma.

În sec. XIII, când Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra, fără să ştie de profeţie şi de Icoană, la racla Sfântului Sava cel Sfinţit, i-a căzut la picioare toiagul Sfântului, fiind astfel atrasă atenția fraţilor din mânăstire. Aceştia s-au interesat despre pelerin şi au recunoscut în el pe cel care trebuia să primească Icoana.

Cu bucurie, Arhiepiscopul a primit-o şi a dus-o în Sfântul Munte Athos, anume în biserica Sfântului Sava de la Karyes, metoc al Mănăstirii Hilandar.

Zilele în care se sărbătorește Icoana Galaktotrofusa sunt: 3 iulie și 12 ianuarie.