Sfânta Muceniță Chiriachi sau Sfânta Duminică (7 iulie)

Foarte cunoscută nouă este Sfânta Vineri ( Sfânta Paraschiva mult folositoarea), iar această Sfantă Chriachi (Duminica) ar trebui să ne fie la fel de cunoscută , deoarece sfintele ei moaște ocrotesc, la rândul lor, țara noastră și ,mai ales, datorită vieții sale. Sfintele moaște se află in catedrala episcopală de la Huși și izvorăsc pururea minuni celor ce le cinstesc.

O naștere minută,un nume minunat și o viață feciorească încununate de mucenicie : În zilele împaratului Dioclețian, la anul 282, era un creștin anume Dorotei împreună cu soția sa care se numea Evsevia. Aceștia, fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod și fiu, făgăduind să dăruiască iarăși Lui pe copilul ce se va naște lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, și au născut un prunc de parte femeiască în ziua de Duminică, pentru care lucru și pe pruncă au numit-o Chiriachi, ce inseamnă Duminica. Și au hrănit-o cu învățătura si cuvântul Domnului, dupa Apostolul Pavel, și au păzit-o pe fecioară, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu.
Iar când păgânul Dioclețian a ridicat prigoana asupra creștinilor, atunci au fost pârâți nascătorii sfintei împreună cu dânsa la tiran, că sunt creștini. Acesta cercetând pe părinții sfintei i-a dat la chinuri, iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetând pe muceniță și aflând-o tare în credinta lui Hristos, a poruncit de au bătut-o mult. Și de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostașilor celor ce chinuiau pe muceniță. Atunci a zis sfânta catre Maximian: "Nu te înșela, Maximiane, căci niciodata nu mă vei birui, căci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stapânitorul Bitiniei.
Ilarion, cercetând pe muceniță, a dus-o în capiștea idolilor. Acolo rugându-se sfânta, s-a făcut cutremur mare încât s-au zdrobit idolii si s-au facut praf; după aceasta a urmat și o furtună de vânt, care a împrăștiat în văzduh praful idolilor, și un fulger a ars fața stăpânitorului Ilarion, care cazând din scaun a murit.
Venind alt stăpânitor în locul lui și fiind înstiințat de acestea, a hotărât ca sfânta să fie supusă la felurite chinuri, din care a rămas nevătămata. Atunci a șezut stăpânitorul la judecată si a dat asupra sfintei hotărârea sa fie ucisa afară din cetate prin tăierea capului. Atunci sfânta a cerut vreme ca să se roage; și după ce s-a rugat mult, a învățat pe creștinii cei ce îi urmaseră; apoi culcându-se pe pământ, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, si mergând ostașii aproape de dânsa, vrând ca sa-i taie capul, si vazând-o moartă s-au spăimântat. Deci s-a făcut glas dumnezeiesc către dânșii: "Mergeți, fraților, și propovăduiți măririle lui Dumnezeu". Iar ostașii întorcându-se au slăvit pe Dumnezeu.