Ne dăm seama cât de greu este să vorbim astăzi despre creștinism în Japonia, cu atât mai mult acum 100 și mai bine de ani in urmă.
Am început cu această constatare pentru a încerca să cinstim cât mai bine amintirea Sfântului Ierarh numit, pe bună dreptate, Apostolul Japoniei.
Pe când era seminarist, Ivan Dimitrovici Kassatkin (1 aug. 1836 – 3 febr. 1912) a aflat de necesitatea trimiterii unui preot rus pentru o bisericuţă din Hakodate, Japonia. Îndată a simţit acest lucru ca o chemare personală şi s-a rugat în cadrul Sfintei Liturghii ca Dumnezeu să-l lumineze, dacă este bine să facă acest lucru.
La sfârşitul slujbei, a avut convingerea că Dumnezeu îi binecuvintează drumul spre ţara străină.
Ivan s-a călugărit cu numele de Nikolai şi a fost hirotonit ulterior preot, fiind trimis în 1861 ca preot al capelei consulatului din Hakodate, după care a fost mutat în Tokio. Deşi oficial venise doar pentru comunitatea rusă din zonă, fiind interzis prozelitismul creştin în Japonia, dorinţa sa era de a aduce lumina Ortodoxiei şi poporului japonez
Nikolai s-a dedicat o vreme studiului limbii, culturii, gândirii şi civilizaţiei japoneze, ajungând ulterior să traducă în japoneză Noul Testament, Psalmii şi cărţi de cult, precum „Triodul”, „Penticostarul” , ,,Mineiele” .
În 1880 a fost numit episcop de Revel, iar în 1907, Sfântul Sinod al Rusiei l-a numit Arhiepiscop al întregii Japonii.
A rămas aici şi în timpul războiului ruso-japonez, muncind din greu pentru a fi depăşite barierele naţionaliste, care ar fi putut duce la desfiinţarea sau împiedicarea creşterii Bisericii Ortodoxe din Japonia. Întrucât existau rugăciuni speciale în cult, obligatorii, pentru victoria armatei imperiale japoneze şi înfrângerea armatei ruse, episcopul a încurajat pe japonezi să se roage pentru armata lor, explicându-le că el, ca rus, nu poate face acelaşi lucru, şi s-a retras de la toate serviciile publice pe durata războiului. În schimb, s-a preocupat de soarta şi de sufletele ruşilor căzuţi prizonieri din închisorile japoneze, către care a trimis preoţi, spre asistenţă duhovnicească. Atitudinea sa a fost foarte apreciată, atât de ortodocşi, cât şi de ne-creştini.
În 1912, când a trecut la Domnul, după 48 ani de misiune în Japonia, Sfântul Nikolai ridicase o catedrală
Episcopul Nikolai a fost canonizat drept primul Sfânt al Japoniei, întocmai cu Apostolii, în 1970, cu sărbătoarea pe 3 februarie (data trecerii sale la cele veşnice)
Am început cu această constatare pentru a încerca să cinstim cât mai bine amintirea Sfântului Ierarh numit, pe bună dreptate, Apostolul Japoniei.
Pe când era seminarist, Ivan Dimitrovici Kassatkin (1 aug. 1836 – 3 febr. 1912) a aflat de necesitatea trimiterii unui preot rus pentru o bisericuţă din Hakodate, Japonia. Îndată a simţit acest lucru ca o chemare personală şi s-a rugat în cadrul Sfintei Liturghii ca Dumnezeu să-l lumineze, dacă este bine să facă acest lucru.
La sfârşitul slujbei, a avut convingerea că Dumnezeu îi binecuvintează drumul spre ţara străină.
Ivan s-a călugărit cu numele de Nikolai şi a fost hirotonit ulterior preot, fiind trimis în 1861 ca preot al capelei consulatului din Hakodate, după care a fost mutat în Tokio. Deşi oficial venise doar pentru comunitatea rusă din zonă, fiind interzis prozelitismul creştin în Japonia, dorinţa sa era de a aduce lumina Ortodoxiei şi poporului japonez
Nikolai s-a dedicat o vreme studiului limbii, culturii, gândirii şi civilizaţiei japoneze, ajungând ulterior să traducă în japoneză Noul Testament, Psalmii şi cărţi de cult, precum „Triodul”, „Penticostarul” , ,,Mineiele” .
În 1880 a fost numit episcop de Revel, iar în 1907, Sfântul Sinod al Rusiei l-a numit Arhiepiscop al întregii Japonii.
A rămas aici şi în timpul războiului ruso-japonez, muncind din greu pentru a fi depăşite barierele naţionaliste, care ar fi putut duce la desfiinţarea sau împiedicarea creşterii Bisericii Ortodoxe din Japonia. Întrucât existau rugăciuni speciale în cult, obligatorii, pentru victoria armatei imperiale japoneze şi înfrângerea armatei ruse, episcopul a încurajat pe japonezi să se roage pentru armata lor, explicându-le că el, ca rus, nu poate face acelaşi lucru, şi s-a retras de la toate serviciile publice pe durata războiului. În schimb, s-a preocupat de soarta şi de sufletele ruşilor căzuţi prizonieri din închisorile japoneze, către care a trimis preoţi, spre asistenţă duhovnicească. Atitudinea sa a fost foarte apreciată, atât de ortodocşi, cât şi de ne-creştini.
În 1912, când a trecut la Domnul, după 48 ani de misiune în Japonia, Sfântul Nikolai ridicase o catedrală
Episcopul Nikolai a fost canonizat drept primul Sfânt al Japoniei, întocmai cu Apostolii, în 1970, cu sărbătoarea pe 3 februarie (data trecerii sale la cele veşnice)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu